Decizia este un atribut exclusiv managerial, care diferentiaza un manager de un angajat. Este rodul gandirii unuia sau a mai multor oameni, in functie de situatie. Nu comentez acum calitatea deciziei si cum poti optimiza procesul acesta, desi o mare parte din succesul obtinut dupa implementarea ei se datoreaza validitatii acesteia. De aceea, chiar daca este vorba despre modalitatea de a comunica o decizie nepopulara, nu voi separa comunicarea de leadership, pentru ca leadershipul insusi este o forma speciala de comunicare. Faimosul Jack Bauer, care are in fata o bomba si trebuie sa o dezamorseze in cateva secunde, are de ales: taie ori firul rosu ori pe cel galben, iar calitatea deciziei este vitala. Aici rezultatul deciziei personale il afecteaza doar pe el. Dar pentru un capitan de vas(nu va ganditi la Base…) care observa un iceberg si care ia o decizie neinspirata legata de traseul viitor al navei – chiar daca nu se afla personal la carma vasului -, urmarile sunt catastrofale. Si pentru el, si pentru marinarii de pe nava.

In organizatii, de multe ori, deciziile nepopulare nu-i afecteaza pe toti, ci doar pe anumiti oameni. De aceea, dificultatea de a comunica aceste decizii este evidenta. Adesea, chiar mai important decat calitatea deciziei este modul in care aceasta este transmisa oamenilor. Nu ajunge o actiune ca in cazul lui Jack Bauer sau un „enter” ca in cazul unui PC.

Modelul emotional

Ca sa putem intelege mai bine procesul de comunicare a unei decizii, incep prin a exemplifica un element esential care apare inainte de a transmite o decizie.

La conferinta din iunie 2008 de la Bucuresti la care a fost invitat Jack Welch (fost CEO la General Electric), unul dintre cei mai apreciati manageri din toate timpurile, acesta a fost intrebat de catre un participant daca a fost un sef iubit sau temut. Mi-a placut mult raspunsul lui Jack:

„Imaginati-va ca la inceputul carierei mele de CEO am concediat cateva mii de oameni. Oare am fost un sef iubit? Am promovat feedbackul ca instrument de management in G.E., iar deseori veneau la mine oameni de pe orice nivel al piramidei cu probleme extrem de diverse pentru a fi rezolvate, asa ca nu cred ca am fost un sef temut. Consider ca nu este important sa fii iubit sau temut in calitate de conducator, ci sa fii respectat. Imi place sa stiu ca am fost un sef respectat. Si asta pentru ca eu am fost impacat cu mine insumi atunci cand am luat o decizie si am facut ceea ce am crezut eu ca este mai bine in acea situatie. Si daca am considerat buna solutia aleasa, am transmis-o fara nici o teama. Mi-am asumat intotdeauna deciziile luate, in fata oamenilor”.

Primul pas in luarea unei decizii este emotional si apare inainte de a transmite o decizie. Recomandam managerilor sa-si asume curajos decizia in fata oamenilor si sa o comunice ca fiind cea mai buna solutie vazuta de management pentru companie in momentul respectiv. Oricum, nu stim daca decizia este cea mai buna pana nu apar urmarile acesteia. De regula, deciziile sunt validate de realitate dupa ce sunt luate.

„Incepe pur si simplu! E mai bine sa incepi decat sa nu incepi”. Extrapoland, as spune ca „mai bine sa decizi decat sa nu decizi”.

Michel Audiard spunea ca: „Un prost care merge ajunge mai departe decat un intelept care sta!”. E bine sa fii tu, personal, in calitate de manager, primul convins ca decizia este cea mai potrivita si ca este cel mai bun lucru pe care l-ai putut face in acea situatie.