“Critic Profesionist = persoana lipsita de ocupatie, inteligenta si iubire neconditionata(mai nou dopamina) trezita dimineata cu fata la perna aflata in posesia unui computer+cablu de internet cu cafeaua bauta sau nu, vadit interesata de stirile ProTv de la ora 17”. Definitia nu este luata din dictionar.

Se pare ca criza isi face aparitia din ce in ce mai tare. Primele semne sunt deja vizibile. E clar: in perioada de criza prostia e la ea acasa. Rasare de peste tot: televizor, club, restaurant, toaleta, job, web, mail, messenger…ma rog…cam de peste tot de unde va puteti imagina. Motivul este destul de simplu…in lipsa unei activitati sustinute care ar trebui sa antreneze cerebelul, ca de, asta ar fi cam singurul lucru care ne-ar scoate din criza, devenim plictisiti si brusc lipsiti de orice tip de activitate provocatoare de adrenalina. Si decizia in unanimitate este: hai sa criticam. Pe cine? Nu conteaza. Pe oricine ne iese in cale. Frecvent targetul sunt acei oameni sau entitati cu care avem sau am avut ceva de impartit. Normal ca doar ce mama dracu?

Imi imaginez viata unui “critic profesionist”. Se trezeste dimineata, de obicei dupa ora 11, ca e obosit saracu’. Pesimismul ce-i domina intreaga personalitate ii sopteste la ureche cum ca cica toata lumea ar fi impotriva lui si ca trebuie sa faca ceva, altminteri Mel Gibson si Teoria Conspiratiei ar fi foarte dezamagiti de atitudinea lui lipsita de orice dorinta de razbunare. Decizia este deja luata. Intreaga forta a personalitatii “criticului profesionist” se dezlantuie peste aragazul cu patru ochiuri unde in mai putin de 5 minute apare mirifica cafelutza care daca din greseala a dat in foc, vinovat este producatorul aragazului…cand o sa am bani o sa-mi iau unul nou ca asta ma enerveaza ingrozitor… .

Cu ochii incetosati si mana tremuranda, cu o prima picatura de energie extrasa cu meticulozitate din cofeina diluata de “incompetenta producatorului”, “criticul profesionist” apasa “POWER”.

Si ghici ce? Un nou univers(s-a descoperit pozitronul, deci poate fi posibil) i se deschide in fata ochilor. Adrenalina isi face aparitia, ochii se deschid larg,  un val de energie pozitiva apare stingher dintr-un colt indepartat al personalitatii. Totul e frumos, totul e bine pana cand dupa mai multe incercari mai mult sau mai putin abuzive la adresa micului buton Power, cutia nu porneste. Ehehehe, apocalipsa. Nici ledul rosu lipsit de luminitza si nici macar Bill Gates cu toata strategia lui comerciala nu ar reusi sa-i explice ca nu Microsoft e cauza acestei atitudini dure si nemeritata afisata de aceasta cutie lipsita de suflet, ci pur si simplu computerul trebuie bagat in priza.

Tristete mare de tot. Totul e negru si nedrept, nori cenusii adunandu-se brusc deasupra lui, a “criticului profesionist”.

Cu tot corpul tremurand sub presiunea dorintei fara de limite de a-si incepe ziua, “criticul profesionist” da dublu click pe toate iconitele care-i pot da acces la toate canalele de comunicare catre piata tinta. Si da-i cu creativitatea si cu copy paste-ul. Mail, bloguri, site-uri, messenger toate sunt folosite perfect. Prieteni, colegi, fosti prieteni, fosti colegi, oameni necunoscuti, oameni cunoscuti, politicieni, animale, pisici, budinca papata ieri la iarba verde etc, vor fi trecute in revista “criticului profesionist” si cand ziua se termina pe la ora 15 sau 16, ca e obosit saracu’, un zambet plin de satisfactie se intrezareste pe mocutza geniului neinteles…mamaaaa ce le-am facut…

Pentru un om inteligent si dornic de a face ceva e nevoie de un singur “critic profesionist” pentru a-i strica ziua. De ce? Foarte simplu. Pentru ca noi depunem suflet in tot ceea ce facem si ne afecteaza cumplit cand cineva lipsit de orice fel de competenta, activitate, creativitate isi permite sa coloreze in maro tot ceea ce noi incercam sa construim.

Dar ce te faci cand ai parte de doi “critici profesionisti” in aceiasi zi?

inchizi laptopul…asculti Antimatter si te gandesti ca tehnicu’ e in play point cu ceilalti prieteni…