“În teoria informaţiei, entropia Shannon sau entropia informaţională măsoară incertitudinea asociată cu o variabilă aleatoare. Această măsură indică şi cantitatea de informaţie conţinută într-un mesaj, exprimată de obicei în biţi sau în biţi pe simbol. Când este exprimată în biţi, ea reprezintă lungimea minimă pe care trebuie să o aibă un mesaj pentru a comunica informaţia.

Ea mai reprezintă şi o limită absolută a celei mai bune compresii fără pierderi aplicabilă unor date comunicate: tratând un mesaj ca pe o serie de simboluri, cea mai scurtă reprezentare posibilă a mesajului are lungimea egală cu entropia Shannon în biţi pe simbol înmulţită cu numărul de simboluri din mesajul original.

O aruncare a monezii are entropia de un bit. Dar, dacă moneda nu este echilibrată, atunci incertitudinea este mai mică (se ştie că există o probabilitate mai mare ca ea să cadă cu o anume parte a ei în sus), şi astfel entropia Shannon este mai mică. Un şir lung de caractere repetate au entropia 0, deoarece fiecare caracter este previzibil. Entropia unui text în limba engleză este de 1,0 până la 1,5 biţi pe literă,^[1] . Echivalent, entropia Shannon măsoară media de conţinut informaţional pe care receptorul o pierde atunci când nu cunoaşte valoarea variabilei aleatoare”. Mother Viky

Este doar una din teoriile legate de entropie. Pentru a simplifica, cu cat valoarea entropiei este mai mica echilibrul sistemului este mai mare, sau factorii externi care influenteaza acel sistem au impact din ce in ce mai mic asupra sistemului dat, sau mai simplu, cu cat ne freaca lumea mai putin la cap, entropia noastra este mai mica, deci tindem catre starea de echilibru, deci ne regasim, deci…somnic si oricum e mai bine decat sa ne frece lumea la cap.

Si sa trecem la subiect, subiect care are legatura cu educatia din Romania si reprezentantii ei de marca.

Ieri am avut o intalnire extrem de interesanta cu niste indivizi mai exact niste dezvoltatori imobiliari globali. Nu pot sa le dau numele, dar nici nu cred ca este relevant in context. Spre deosebire de latifundiarii si dezvoltatorii cu care ne-am obisnuit in romanica, adica cumpar ieftin, varuiesc ieftin si vand scump, baietii astia au un proiect extrem de vizionar si interesant. Oamenii astia poseda o suma cu nr-ul de zerouri egala cu dimensiunea monitorului meu pe care, ghici ce?…vor s-o investeasca in orasul nostru cu fabrici si uzine, adica Iasi si nu oricum.

Proiectul lor consta intr-un imens parc de research&development in care companii private din domeniul IT&C, universitati locale si universitati internationale sa formeze niste centre de excelenta in care studentii, angajatii, “patronii”, profesorii samd sa poata sa-si puna in evidenta inteligenta, capacitatile creative, expertizele etc, iar ceea ce va produce acest centru sa aiba si sustinere in vanzare catre exterior. Adica practic “allinclusive” sau globalizare, spuneti-i cum vreti.

Oamenii si-au cumparat terenul, aproximativ 30 hectare in zona indrustriala pe care vor construiasca un imens campus tehnologic(a nu se intelege parc tehnologic). Pana aici totul e perfect.

Cu cateva zile in urma au adunat universitatile de marca din Iasi pentru a le explica conceptul proiectului, obiectivul proiectului, valoarea investitiei, ma rog tot ceea ce este necesar pentru ca niste minti luminate ca ale reprezentantilor nostri de marca a sistemului educational local sa ia atitudine, sa se implice si sa faca posibil un astfel de proiect pentru la ora actuala doar astfel de proiecte si astfel de investitii ne pot scoate din cacatul general in care ne aflam. Din toate prezentarile si din toate explicatiile puse la dispozitie de catre reprezentatii corporatiei, onor educationistii nostri au extras doar un singur lucru care a general urmatoarea intrebare pe care v-o relatez textual: ”What’s in it for us?”

Nu intamplator am inceput acest post cu entropia deoarece capacitatea noastra si a reprezentantilor nostri de a distruge ceea ce altii gandesc doar datorita faptului ca nu au nici un chef sa-si deranjeze conditia de echilibru in care traiesc, un echilibru care este doar aparent din simplul motiv ca echilibrul prezent poate induce o stare de haos viitoare daca acest echilibru nu este “bombardat” cu factori externi astfel incat sa-l controlam si sa pastram valoarea “entropiei” undeva in zona unui echilibru care sa ne asigure ca nu murim dobitoci sau plictisiti, ne arunca in dimensiunea in care nu suntem capabili sa construim sau sa evoluam.

Rolul nostru, a celor care inca mai dorim sa aducem valoare acolo unde activam, ar trebui sa fie acela de a incerca sa convingem ca principala valoare umana nu se materializeaza doar in bani si ca educatia este unul din factorii care influenteaza enorm o societate si acolo unde putem sa aducem valoare in sistemele educationale sa nu ezitam si sa facem tot posibilul pentru ca acest lucru sa se intample.

O sa va tin la current. Saptamana viitoare va fi o noua intalnire pentru a vedea in ce masura noi astia mici putem sa-i ajutam…:)