One night in Paris…
Ascult, ma uit, simt… incontinuu de 2 zile si chiar nu ma satur.
“One night in Paris”, un concert Depeche Mode memorabil, probabil cel mai bun concert al lor.
Parisul, un loc plin de dragoste, de amintiri, de istorie, un loc de care toata lumea isi aminteste si pe care nimeni nu-l uita niciodata. Au fost acolo si au facut ceva incredibil. Atat de multa pasiune, atat de multa munca pentru a simti multimea, pentru a simti ca ceea ce transmiti este perceput si apreciat ca atare. Priviti multimea, zeci de mii de oameni care simt ceea ce simte artistul, zeci de mii de oameni care canta, plang, vibreaza impreuna cu ei. Oare ce-si mai poate dori un om pe lume?
Imaginati-va ca sunteti in locul lor…Sa iesi din backstage si deodata zeci de mii de glasuri iti striga numele, zeci de mii de suflete plang si rad odata cu tine. Vuietul multimii, asa-l denumesc eu, un vuiet care te face sa zbori un vuiet care te trimite intr-un cu totul alt univers, un univers pe care nu multi il cunosc sau cel putin asa cred.
Imaginati-va cata munca se depune pentru un astfel de concert, cate repetitii, cat stres pentru ca la sfarsit, atunci cand spui “We Got to Go”, atunci la sfarsit, zeci de mii de oameni sa-ti strige numele, zeci de mii de oameni sa se transforme intr-unul singur, zeci de mii de oameni sa ridice bratele…
Urmariti-l pe Dave si o sa vedeti sau de fapt o sa simtiti cata energie primeste de la public, urmaliti-l si o sa va dati seama cat de fericit este atunci cand muzica lor ajunge in sufletul celor zeci de mii de oameni. Este ceva incredibil.
Sunt doua piese care ma fac sa uit complet de realitate. Una este FreeLove, iar cealalta “Never let me down egain”. Piviti-i cat de creativi sunt si oricat de mult ar fi incercat producatorii sa-i faca sa respecte scenografia si muzica, ei fac exact ce vrea publicul sa faca. Si stiti de ce? Pentru ca ei asa traiesc, asa simt, asa vibreaza…Pasiunea lor pentru muzica pe care o fac este departe de toti banii din lume sau de presiunea produsa de aspecte financiare ale industriei muzicale.
Mi-as dori sa traiesc macar o secunda ceea ce ei traiesc atunci cand sunt pe scena, si oricata energie iti da un concert atunci cand privesti nimic nu se poate compara cu ceea ce simte artistul…Implinirea si satisfactia nu are limite.
Simteam nevoia sa scriu despre ei. Imi pare rau ca nu gasesc decat cateva piese pe YouTube, dar il puteti procura de la mine, asta in cazul in care nu l-ati vazut deja.
Walking in My Shoes…if u can…:)
http://www.youtube.com/watch?v=KF42×39Kz_c
cand l-ai vazu tprima data?
nu-mi place sa traiesc din amintiri ceea ce inseamna ca voi face o seara DM unde o sa fiti invitati toti cei care intelegeti ce-i aia o vibratie…:)
Si ca sa intelegeti exact ce am scris…stingeti lumina, puneti FreeLove, uitati-va la Dave, ascultati vocea a doua interpretata perfect de Martin si de catre cele doua “doamne de culoare”, priviti stadionul care este amutit de ceea ce se intampla, simtiti cum Dave ridica la sfarsit adrenalina celor 80000 de oameni iar imediat dupa linistea din FreeLove urmeaza Enjoy the Silence unde vibratiile cresc si mai mult, iar dupa derulati repede la Never let me down egain si vedeti ce se intampla…:)…”we got to go, it’s gonna be all right…”, iar la sfarsit dupa ce ridica in aer mainile a aproximativ 80000 de oameni, isi pune mainile deasupra capului, si se uita la public ca si cum ar spune, …gata, sunt acolo unde am vrut sa fie…incredibil
Un post reusit. Multe emotii, mult feeling, multe “vibratii”. Te caracterizeaza. Nu stiu cine te-a intrebat cand l-ai vazut prima data, dar in mod cert s-a intamplat a long time ago:). Ce sa spun? un singur lucru, stii sa produci “vibratii”.
“And I’m only here
To bring you free love
Let’s make it clear
That this is free love
No hidden catch
No strings attached
Just free love
No hidden catch
No strings attached
Just free love “
Huuaaaa. Deep, very deep. Nu stiu cine esti, dar iti dedic acest post…:)
Multumesc pentru dedicatie!
Din aceleasi timpuri:
“he waits for her to understand
but she won’t understand at all
she waits all night for him to call
but he won’t call anymore
he waits to hear her say
forgive
but she just drops her pearl-black eyes
and prays to hear him say
i love you
but he tells no more lies”
Mda…The Cure, Apart…a very long time ago…:)
Am sa scriu si despre ei…dar deocamdata raman la Depeche pentru ca nu reusesc sa ma satur…:)
Pentru cine mai este interesat, am mai facut rost de inca 3 concerte…:). Inca nu m-am saturat si am planificat pentru seara asta o mini auditie acompaniati fiind de un vin bun de Purcari…