In pozitia in care ma aflu lucrez cu foarte multi tineri mai mult sau mai putin competenti, mai mult sau mai putin performanti sau mai mult sau mai putin ambitiosi etc. Atunci cand am decis ca ceea ce mi-ar place cel mai mult sa fac in viata este sa am o companie, sa lucrez cu multi oameni tineri si sa reusesc sa fac impreuna cu ei ceea ce probabil isi doreste mai mult sau mai putin orice om, m-am gandit ca ar fi extraordinar de placut sa impartasesti ambitiile si reusitele cu oameni tineri care isi doresc sa realizeze lucruri bazandu-se exclusiv pe echipa din jurul lor si pe expertiza lor.
Un alt lucru esential atunci cand lucrezi cu oameni este sa le castigi increderea si sa incerci atat de mult cat poti sa-i faci sa se simta parte la ceea ce tu ca si lider reusesti sau parte la ceea ce reuseste compania si sa-nteleaga foarte bine ca reusitele unui angrenaj sunt direct dependente de reusitele echipei si binenteles de reusitele individuale.
Asa cum v-am mai povestit, am inceput in doi si incet incet am reusit sa “adunam” in jurul nostru oameni care sa ne ajute sa realizam ceea ce ne-am propus, oameni care sa sustina ceea ce noi gandeam sau invers, totul fiind facut cu deplina sinceritate si totul fiind facut in echipa, fara orgolii profesionale, fara invidie si rautate pentru ca dupa parerea mea aceste atribute nu au ce cauta intr-o echipa sau intr-o companie unde principiile ar trebui sa fie deasupra oricaror ambitii personale.
Ei bine odata cu trecerea timpului lucrurile au inceput sa se schimbe, iar directia catre care se indreapta marea majoritate a oamenilor este destul de gresita si in acelasi timp descuranjanta. Incep sa observ rautate, incep sa observ invidie, incep sa observ cum acei oameni care a caror competenta si performanta se afla mult sub medie, ceea ce este de inteles deoarece acceptam faptul ca totul se invata, acei oameni care nu au nici un argument pentru a fi asa cum sunt, incearca cu toata personalitatea lor sa se afirme intr-un mod care este complet nedemn de ceea ce ar trebui sa fie sau de ceea ce adevaratii lideri sau adevaratii oameni competenti le spun ca ar trebui sa fie. Ceea ce este si mai grav este ca incep sa observ cum oamenii corecti incep sa se descurajeze si incep sa faca pasul inapoi din simplul motiv ca vor sa stea departe de toate lucrurile incorecte care se intampla in jurul lor.
Ca lider asist la un spectacol pe care stiu sigur ca trebuie sa-l opresc pentru ca altfel se duce dracu o constructie care a necesitat o groaza de energie, ambitie si sentimente. Cu alte cuvinte trebuie sa fac curatenie chiar daca probabil totul se intampla din cauza mea, sau din cauza faptului ca am permis sa am astfel de specimene in jurul nostru, dar sunt contrariat de faptul ca exista cei pe care-i cunosc de atat timp si care nu au nici o legatura cu ceea ce se intampla plus ca vad si oameni noi si mult mai tineri care-si doresc aceleasi lucruri bune pe care ni le dorim toti ceilalti.
Probabil este o schimbare produsa si de vremurile actuale sau poate pur si simplu educatia a suferit o metamorfoza nefericita sau poate doar cei pe care-i cunosc(a nu se intelege ca toti) sunt asa, cert este ca asist de ceva timp la atitudini la care pur si simplu nu ma asteptam.
Ma uit la oameni tineri a caror preocupare este “capra vecinului”, ma uit la oameni tineri care au inceput sa devina rautaciosi doar datorita faptului ca vor sa se afirme ma uit la oameni tineri care au uitat incotro se indreapta si ce vor sa dovedeasca sau ce vor sa realizeze.
Spuneti-mi ce ar trebui sa fac! Sa zicem ca este o provocare manageriala pentru toti. Fara filosofie, fara povesti, doar ce ati face voi sau ce credeti ca ar trebui facut in astfel de cazuri. Va astept in “Comments”!
Promovezi si incurajezi doar pe cei care au merite reale. Restul – trateaza-i cu “treci in coltul tau… taci si invata … invata-ti lungul nasului si respecta-l …. ah! si nu-mi deranja oamenii capabili … altfel te ia mama dracu”
Da. Este un punct de vedere. Ma gandesc totusi ca exista posibilitatea ca odata aparuta aceasta reactie din partea liderului lucrurile sa fie mult mai grave. O sa ma mai gandesc.
Sunt sigura ca stii ce trebuie sa faci! Chiar tu ai zis: curatenie!
Legat de unii sau altii cred ca putem vorbi si de autosuficienta (lasand la o parte rautatea, invidia si alte sentimente proprii fiintelor care au parcurs abecedaru’)… Stii ce imagine asociez aici: aceea a unui bolnav de Alzheimer…
Ceilalti care nu sufera de boala asta sunt preocupati de autoperfectionarea continua. Daca la asta se adauga si pasiunea pentru ceea ce fac, atunci au privilegiul sa urce treapta cu treapta si sa lase autosuficienta in urma lor.
Menirea ta si a celor asemeni tie este sa plantezi, apoi sa ingrijesti, iar la urma sa culegi roadele. Apoi, iar sa plantezi… Ce poate fi mai minunat?! Daca nu merge trebuie sa rotesti culturile…:)
Maestru’….
In ziua aia cand am stat pe bordura cu Johnny Raducanu si vroia sa-mi cumpere bomboane, stii ce mi-a zis: “sa nu uiti niciodata ca nimeni nu-i nimeni!!! Oriunde ai ajunge, oricat de departe, nu uita asta fetita”
P.S. bai, aveti grija ca Alzheimer e o boala foarte nasoala!!!
Bravo. Bun redbullul. Imi place…autosuficienta…imi place. Poate explici putin legat de “rotirea culturii”. Foarte interesant…Ma gandesc!
P.S. Intotdeauna avem de invatat de la oamenii mai in varsta decat noi. Ei au un alt mod de a privi anumite aspecte ale vietii si acest lucru ar trebui sa-l intelegem foarte bine…Cat de simple si in acelasi timp profunde au fost cuvintele “maestrului”…
Rotirea regulata a culturilor previne instalarea fungilor si a altor daunatori !!! Sa stii ca poate fi o masura eficienta de protectie a ecosistemelor si de “poluare a solului” (stiu asta de la bunica!!!)
Rotatia culturilor (indiferent ca vorbim de “plante tehnice”, “cereale paioase” sau “leguminoase anuale”) reprezinta ordinea (succesiunea) de cultivare a plantelor in timp pe aceeasi suprafata de teren. Pe un anumit teren, plantele alterneaza. Ordinea de de cultivare a plantelor se face dupa anumite criterii, astfel incat fiecare cultura sa intalneasca in sol cele mai favorabile conditii de crestere siu dezvoltare. la treaba deci.
Aha. M-am mai lamurit. Oricum sfaturile sunt foarte constructive. Multumesc.
Sa-nteleg ca ar trebui sa avem o ehipa care planteaza si o echipa care cultiva si culege? Ideea ar fi ca cele doua echipe sa aiba acelasi obiectiv. Adica daca pe cei care planteaza ii doare in pix daca “samanta” e buna sau prosta, iar aia care “cultiva si culeg” se chinuie cu productia proasta de la stadiul de samanta, atunci cam totul e pierdere de timp, nu-i asa? Sau poate trebuie o sita pe care s-o folosim de la stadiul de samanta si apoi pe tot parcursul procesului. Inca ma gandesc…:)
Nu poti fi oricand, oriunde, oricum. Nu poti avea control asupra tuturor oamenilor din compania ta.
Eu as incepe “curatenia” cu prima linie, cu cei care au acces direct la tine si care transmit mai departe gandurile, deciziile, observatiile, strategiile, viziunile tale.
Parafrazand pe Eminescu cu al sau “Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?” eu as incerca sa determin daca “ce-i mana pe ei in lupta” e acelasi lucru care “te mana” si pe tine.
Multumesc pentru sfaturi, sunt productive. Ideea e tocmai asta. Ca nu vreau sa controlez toti oamenii. Ai sesizat foarte bine faptul ca curatenia trebuie inceputa cu prima linie. Si este foarte adevarat ca cei care transmit toate viziunile sau strategiile liderului sunt extrem de importanti in contextul unei companii, iar daca acestia nu-si fac treaba ca la carte exista posibilitatea ca totul sa se darame. Pe de alta parte este de apreciat efortul celor care nu au experienta de a face aceste lucruri ca la carte, dar incearca sa faca totul bine. E destul de riscant sa incepi curatenia fara sa ai informatiile necesare pentru a lua aceste decizii. Multumesc!
Într-adevăr, politicile “purgative” sunt un necesar, dar trebuie conduse cu grijă. Conform unui principiu de bază al psihologiei, orice comportament negativ este de dorit să fie sancţionat imediat . Dacă se stinge, e ok, dacă se repetă comportamentul se ajunge la măsuri mai drastice.
Părerea mea este să nu menţii echilibrul actual în detrimentul viitorului afacerii. Acolo unde există certitudini, sau măcar recidivă clară, trebuie tăiată mâţa în două (nici măcar coada). Explicaţia e simplă: costurile de climat, etică, coeziune pe care le implică pentru viitor păstrarea acestor oameni sunt mult mai mari decât costul îndepărtării lor acum. Mai mult, acolo unde nu există încredere să delegi, nici nu mai are rost să investeşti.Propun sacrificarea “falsului echilibru” prezent pentru un adevărat echilibru în viitor.
Destul de corect si pragmatic.
Eu nu sunt un specialist in evaluari a unor comportamente umane ceea ce inseamna ca este destul de greu pentru mine sa-mi dau seama cine este bun sau cine este rau, cine este bine intentionat sau cine este rau intentionat samd…:) Cred in “consilieri” si cred in parerea lor si in strategia lor. O singura neclaritate am: oare mi-am ales bine “consilierii”? Adica atunci cand vorbesti despre un “fals echilibru” la ce te referi? Cum ne dam seama ca echilicrul este fals? Prin faptul ca sunt unii care vorbesc despre sau din cauza faptului ca am analizat foarte bine si stim exact unde trebuie sa lucram, sau pur si simplu ne dam cu presupusul sau folosim doar niste concepte teoretice testate de altii in alte companii similare sau nu cu a noastra. Teoria este foarte buna, am mai avut discutia asta cu altii in alte locuri, dar teoria se aplica in functie de niste contexte,medii, comportamente, strategii etc. E doar o parere…
Imi placea mult mai mult cand citeam despre Depeche Mode si despre “vibratii”. Na ca m-am bagat si eu. Cand vine postul cu Cure?
O sa vina si postul cu baietii de la Cure…:)
binenteles. Ma gandeam eu ca asa o sa raspunzi. Duritatea ta aia care te caracterizeaza de cand erai “Marele Rocker”…
“i’ve been looking so long at these pictures of
you that i almost belive that they’re real i’ve
been living so long with my pictures of you that
i almost believe that the pictures are all i can
feel”
Na, ca sa te enervez
Imposibil sa ma enervezi. Intotdeauna am combinat compania cu muzica pentru ca ambele imi plac extrem de mult…
…just wanted to help. Sorry!
În momentul când faci anumite schimbări în organizaţie, este clar că se tulbură nişte ape, nu are cum să fie toată lumea mulţumită. Deci se strică un echilibru, temporar, pentru “a greater good”. De aceea când spun “fals echilibru”, mă refer la acea stare care face ca lucrurile să meargă, deşi nu aşa cum ţi-ai dori. Când introduci o schimbare, acea stare se strică, e posibil să nu mai meargă deloc un timp, însă pe termen lung, lucrurile se reaşează şi se poate ajunge la rezultate superioare.
Da… nici eu n-aş avea încredere în “consilierii” care vorbesc din cărţi sau care copiază la indigo modelele altora. Aici te susţin!
M-am mai gandit. Tot ceea ce-mi doresc sunt acesti oameni care sa impartaseasca viziunile si principiile despre ceea ce as vrea eu sa realizez. Probabil altfel nu au cum sa reuseasca sa convinga pe altii. Acest lucru inseamna ca greseala este doar a mea, fie ca nu am reusit sa gasesc acesti oameni, repet a nu se intelege ca vorbesc despre toti din jurul meu pentru ca nu este nici pe departe adevarat, fie pe unii i-am gasit dar nu am fost suficient de atent la ei si au plecat, fie pur si simplu nu i-am gasit. Oricum greseala este exclusiv a liderului, adica a mea, incerc totusi sa gasesc solutii de remediere.
P.S. Spui lucruri interesante. Mi-ar fi de folos adresa de e-mail, poate cine stie mai comunicam in zona de analiza manageriala si decizii manageriale.
Scopul in viata nu este sa mentii echilibrul. Mori (sau omori pe altii) de plictiseala in final daca numai asta faci. Ideea e sa tulburi din cand in cand sa vezi ce pluteste si ce se duce la fund.
Bravo. Un alt concept. Imi place si am sa ma gandesc. Entropia nu-i asa?…:)
# ReDeul – ca sa ma leg de o alta postare de pe aici (“teoria relativitatii”) depinde din ce perspective privesti problema tulburarii de ape:
1. gunoaiele stau la suprafata, perlele pe fundul apei
2. un om la suprafata e viu, unul pe fundul apei e mort (dar se va ridica la suprafata intr-un final) … si tot asa exemplele ar putea continua cu “scafandri”, “submarine”…etc …. tu din ce perspectiva privesti tulburarea de ape?
# Redover – eu cred ca nu exista decizii bune si decizii proaste; exista decizii pe care mi le asum si decizii pe care nu mi le asum; un lider este cel care alege sa-si asume CONSECINTELE deciziilor sale si sa poata “trai” cu acestea.
Bun. Interesant. Exista si decizii bune dar si decizii proaste. Ideea e ca efectul unei decizii luate azi se vede in viitor. Capacitatea de a preintampina aceste riscuri tine de noi managerii. Chestia cu nu exista decizii bune sau decizii proaste am mai intalnit-o la cativa profesionisti si mi se pare o scuza excelenta de tipul “consultanta in management”.
Intrebare: Poate macar unul din voi sa-mi spuna daca vreodata a luat vreo decizie a carei repercursiune sa-si fi produs efectele la mai mult de un om si daca da care este acea decizie?
Tema: esti in perioada de disponibilizari pentru ca anumiti factori externi vor acest lucru. Ai in fata doi oameni si trebuie sa alegi pe unul din ei. Unul are familie si un copil abia nascut, dar are experienta, celelalt este tanar si abia si-a inceput cariera, dar promite foarte mult. Ce faci in situatia asta?
Raspuns la Intrebare: DA. Decizia a fost sa ma insor
.
Rezolvare Tema:
Am facut o analiza SWOT pentru cei doi si rezultatul nu m-a ajutat sa gasesc un raspuns. ….. hmmm…..decizii ….. decizii ………… decizii ……………….
In conditii de criza il voi pastra pe tinar si nelinistit (pana la urma e un pariu, pariul, riscul e adrenalina si ca manageri ne place adrenalina).
In anumite situatii probabil ca as da un preaviz mai mare celui cu copil din 2 motive: unul umanist (face bine la imagine), acela de a avea timp sa-si gaseasca alt job si altul realist, obiectiv pentru ca o parte din expertiza celui cu experienta sa poata fi transferata catre pariul meu.
Bravo, un raspuns corect din punctul meu de vedere. Bravo! Nu vrei sa vi langa mine sa luam niste decizii strategice?..:)
P.S. E bine ca ai luat decizia cu insuratul pentru ca viata personala este extrem de importanta in carierea unui lider/manager/investitor etc. E foarte bine sa ai si satisfactii personale, eu de exemplu nu pot reusi nimic fara sa am o viata personala in care sa ma simt bine si in care sa am o cu totul alta categorie de sentimente…:)
Dificil, dar nu imposibil.
La ce anume te gandesti?
Adresa mea de email isobservator@gmail.com.
Eu ma gandesc la multe lucruri. Daca acest subiect este interesant sunt convins ca vom gasi solutii…:)
Hehe
. Ai prins subtilitatea exprimarii .. bravos. Oricum nu am spus ce alegere as face ( daca ce pluteste fatza de ce cade) dar in esenta alegerea depinde de situatie. Ideea era sa nu te complaci in situatii din cauza ca ar fi oarecum costisitior sa incerci sa le schimbi. Schimbarea vine si singura daca o lasi si e necesara dar se poate si forta (si de multe ori trebuie fortata) 
. Iti trebuie inca curajul de a risca si asta e cel mai greu.
Curajul de a risca…Ei abia aici ma prindeti pe mine…Mama ce-mi place…