M-am tot gandit ce titlu sa nascocesc pentru acest post. Greu, foarte greu.
Acum aproximativ 3 luni mi-am maltratat sau mi s-a maltratat definitiv si irecuperabil hard-diskul. Toate informatiile, toate planurile au disparut subit in universul infinit al bitzilor. “The big picture of my mindset” s-a dus.
Inarmat cu rabdare si cu mult optimism am inceput sa rescriu tot ceea ce gandisem pana la momentul respectiv, toate planurile si toate strategiile legate de marele viitor aflat in permanenta miscare.
Viitorul este un concept extrem de interesant prin simplul fapt ca este foarte greu de anticipat si oricat de multe planuri ti-ai face, intotdeauna exista factori care-ti dau peste cap toata ecuatia.
Totul era legat de ceea ce vreau sa fac, de ceea ce vreau sa construiesc. Marele plan, marele vis asa cum a fost prezentat conceptual in “The Future“, acel Yacht care ar fi trebuit sa va sugereze libertatea in gandire(chiar daca planul nostru este sa-l si achizitionam…:) ), acel slogan care nu spunea altceva decat ca doar in echipa poti sa-ti atingi viziunea, toate aceste lucruri au fost incluse in “The Big Plan for The Future”.
Si cum experienta cade peste noi de multe ori fara sa ne dam seama am realizat ca toata aceasta viziune descrisa cu aproximativ 2 ani in urma avea sa sufere importante modificari. Visele si planurile au prins un cu totul alt contur.
Managementul este o activitate extrem de interesanta si de provocatoare atata timp cat lucrezi cu oameni care percep problemele prezentului ca pe niste provocari si nu ca pe niste blocaje financiare pentru ca atunci cand problemele curente ne blocheaza capacitatea noastra de a vedea in viitor, atunci orice constructie se va darama, oricat de multe studii de risc si fezabilitate ai facut. Ceea ce incerc sa spun este ca intotdeauna trebuie sa fii pregatit sa recalculezi sau sa reconstruiesti mai ales atunci cand te afli intr-o piata in care este practic imposibil sa anticipezi si sa controlezi factorii externi(ex: schimbari legislative sau politice).
Interesant este ca toata viziunea mea s-a reorientat catre investii si catre abordarea mai multor domenii care au legatura directa sau indirecta cu expertiza acumulata in toti acesti ani. Directia la care lucrez se refera la un mecanism de investii cu ajutorul caruia sa putem prelua sau construi companii care sa completeze o gama destul de larga de servicii pentru ca realizez din ce in ce mai mult ca piata noastra duce o lipsa acuta de servicii de calitate.
Intrebari: luind in calcul faptul ca fara echipa este practic imposibli sa construiesti si luind in calcul faptul ca cei cu care vreau sa construiesc sunt blocati in prezent, in aceste conditii, ce-as putea sa fac? De ce banul ne controleaza existenta si de ce in lipsa lui suntem practic handicapati in a face orice demers care sa ne indrepte spre ceea ce practic ne dorim? De ce nu folosim exemple de oameni din viata reala, oameni care au reusit sa construiasca fara a avea un cent? De ce preferam sa ne asiguram un loc caldutz in spatele unora si nu incercam sa facem noi singuri lucruri de care cu siguranta vom fi mandri mai tarziu chiar daca aceste initiative atrag la randul lor si riscuri?
Fear of failure.. Este un instinct ancestral in oameni sa le fie frica de situatii in care nu este cert ce se intampla. De ce sa mergi in padure unde poti vedea laba ursului la 5 cm de ochi cand poti stai linistit langa foc si sa mananci gandaci ?
Da. Corect. Exact asta-i motivul. Din fericire sau nefericire, mie imi place sa ma pup cu ursu pentru ca nu-mi prea surade sa stau in fata focului…ma plictisesc repede…:)
Eu as spune din fericire. De ce? Motivul e foarte simplu… succesul, ca si concept, e temporar… e ca o bariera depasita doar pentru a-ti stabili alte bariere, alte provocari care sa-ti ofere satisfactia necesara. Esecul, pe de alta parte, e permanent. Va fi reaminit mereu, uneori de alte persoane, dar cel mai des, si cel mai important dealtfel, iti vei aduce singur aminte de el. Cel mai important lucru este cum anume depasesti un esec, cum reusesti sa-l lasi deoparte. Sa gasesti raspunsuri la intrebari gen “De ce?”, “Am gresit eu? Daca da, cu ce”, “Oare chiar m-am supraevaluat? Nu sunt atat de competent precum credeam?”…. intrebari destul de urate pentru majoritatea oamenilor. Ca sa reusesti sa faci o analiza coerenta si corecta a esecului, sa-l constientizezi asa cum trebuie si sa-l depasesti ai nevoie de ceva calitati. Asa ca, be happy!
ps: redeu.. se cheama instinct de autoconservare… si e cat se poate de natural
.
eu cred ca frica de failure a semenilor, a celor cu care parteneriezi, lipsa lor de profesionalism, te face sa vrei sa faci tu totul, sa te sufleci si sa te puci de treaba ca “lui oricum nu-i iese cum imi iese mie” si asa ne trezim totzi dezvoltati plenar, poligloti, perfectionisti, ocupatzi 110% din timp si foarte obositi, macinati de mini provocari, plata salariilor celor care si-au creat un locusor cald fix sub noi, (lucru care nu ne deranjeaza pentru ca ne gadila la ego); atat timp cat mentalitatea balcanica “hai cu totzii, cu valul”, nu va inceta, iar deciziile nu se vor lua pe criterii de performanta (asta nu inseamna ca echipa trebuie formata doar din mercenari, nu, ci din oameni buni cu frica de dumnezeu si care-si stiu valoarea si care au obiective clare pentru viitor, obiective care ca coincida cu directia de dezvoltare ale echipei) oamenii buni, vor ramane blocati, nu neaparat in lipsa curajului sau in “Fear of failure” ci in foile de ceapa pe care le creaza societatea in jurul oricarui varf de lance.
Tuturor pramatiilor care se agata de stralucirea unei “minti” le urez PACE.
Atunci cand ai curajul sa risti este normal sa mai si gresesti si este normal sa ai si esecuri. Esecul dupa parerea mea este un cuvant extrem de grav si este greu sa-l folosesti in context. Un om trebuie sa aiba capacitatea de a se autodepasi, chiar daca acest lucru poate sa-i aduca neplaceri, neplaceri produse de riscul aferent actiunii pe care o intreprinde. Este foarte interesant faptul ca intotdeauna cand apare un risc datorat incercarii de autodepasire, acest risc isi produce efectele pe termen scurt iar persoanele care incearca in permanenta sa se autodepaseasca au de castigat pe termen lung din toate punctele de vedere: personal, profesional etc.
SignOff, trebuie sa intelegi ca defocalizarea liderului de la strategie si de la viziunea pe termen lung determina o pierdere a leadershipului din simplul motiv ca oamenii care te urmeaza vor vedea o scadere a rentabilitatii actiunilor leaderului. Daca leaderul se focalizeaza pe rezolvarea problemelor trecutului el nu va fi capabil de dezvolte viitorul ceea ce este un lucru foarte grav. Omenii buni asa cum ii denumesti tu trebuie sa se focalizeze pe dezvoltarea viitorului si nu pe rezolvarea trecutului.
Nu spune nimeni ca instinctul de autoconservare nu e natural (e clar ca despre asta vorbeam) dar ideea e ca trebuie sa poti trece peste instincte din cand in cand. E unul din cele mai importante mecanisme de a iesi din cadrul turmei.