“Stau cu foaia goala pe editorul de text, de doua zile, pregatindu-ma sa scriu ceva despre impresiile mele, odata cu venirea mea in The Red Point. Acum, daca scriam direct pe hartie, exista momentul in care sa mototolesc hartia, sa o arunc artistic la cos si sa ma motivez ca nu am inspiratie si sa-mi caut o muza sau un… muz. Aici mi-e greu sa inchid laptopul… si trebuie sa-mi concretizez ideile.
Eu am prins epoca “Flower Power” a Internetului, anii 1995-1996, jungla din acei ani, cand stateam nopti intregi pe dial-up la DNT ca sa prind o “iesire” in virtual. Atins fiind de microbul Internetului, am inceput ca orice “primitiv”, in a crea pagini web. Mi-aduc aminte anii in anii 2003, 2004, am auzit de The Red Point. Am perceput compania The Red Point ca un standard. Oriunde te “plimbai” pe pagini mai bine facute sau mai bune functional, era creatie The Red Point. Eu asa imi aduc aminte de TRP.
Am avut colegi, buni profesional, care isi doreau, poate ca multi altii, sa lucreze la Microsoft, IBM, Siemens, mai tarziu Amazon… O sa spuneti ca sunt ipocrit. In mintea mea, incet, incet, imi doream sa lucrez la The Red Point. O sa ma intrebati poate de ce. Nu stiu. Nu-mi motivam nici eu dorinta. Si pe principiul “ai de grija ce iti doresti ca se poate indeplini”, la inceputul acestui ianuarie friguros, mi-am facut aparitia in TRP. Ce impresie am avut la primul contact? Era ALTFEL. Oamenii zambeau. Da. M-a frapat aspectul asta, pentru ca in celelalte firme in care am lucrat, oamenii uitau sa-si zambeasca unul altuia… Aici era altfel.
Nimeni nu tipa, chiar si atunci cand incearca sa-si argumenteze opinia. In celelalte firme, tonul vocii era argumentul decisiv… Aici era altfel.
Sedintele in TRP sunt locuri de creatie, locuri de confruntari de idei si nu de personalitati, nu de impunere sau de reiterare a unor pozitii si functii… Aici e altfel.
O sa spuneti, “Bine , bine, altfel, dar numai de bine?”. Da. Binenteles ca nu numai de bine. Dar faptul ca TRP in sine este o organizatie care evolueaza, negatia provoaca progresul. Atata timp cat aceasta firma este vie, si problemele aparute creaza nevoia, nevoia produce schimbarea, eu zic ca suntem pe drumul cel bun. Am trecut dintr-o scriere literara intr-o analiza de sfarsit de sedinta, care nu poate fi trecuta in nici o metafora. 
Mi-am dat seama de ce mi-am dorit sa vin in TRP. Pentru ca eram “Altfel” si doream sa lucrez intr-o firma “Altfel”. Inceputul a fost facut, sa vedem continuarea…”
Sursa: RedNews
Autor: Cristian Varvaroi
Da, suntem diferiti, si suntem diferiti nu pentru ca am reusit sa trecem criza financiara, sau pentru ca indicatorii de anul asta vor fi mai buni decat cei de anul trecut. Suntem diferiti pentru ca incercam sa pastram latura umana si sa punem putin suflet in tot ceea ce facem indiferent ca-i vorba de un proiect sau de o revista. Suntem diferiti pentru ca stim sa ne si distram si stim sa facem diferenta intre business si viata personala.
Avem si probleme? Da, normal ca avem si probleme si este normal ca nu toata lumea sa perceapa sau sa simta acelasi lucru despre companie. De multe ori ma uit la colegii care pleaca, de multe ori suparati, de multe ori mandri ca au lucrat la TRP dar ceea ce este important este sa te gandesti si sa te intrebi unde ai gresit atunci cand un om este nemultumit de ceea ce tu ca si lider faci.
Sunt cuvinte extrem de interesante. Este o perceptie pe care, in pozitia de CEO, ti-o doresti sa predomine la toti cei cu care lucrezi, la toti cei care au intrat in contact cu compania pe care tu o conduci si de multe ori te intrebi ce trebuie sa faci ca procentul celor care au aceasta parere sa fie din ce in ce mai mare?
Raspunsul este simplu: trebuie sa fii atent la oameni si la ce-si doresc ei!