Cantareata Sanda Weigl: “Mi se parea foarte nostim ca 6 barbati inalti si puternici au venit sa ma ridice pe mine.”
Niciodata prejudecatile nu mi-au fost mai intaratate ca in ziua in care am intalnit-o pe cantareata Sanda Weigl. Tatal ei, un apropiat al lui Petru Groza, a fost unul dintre intelectualii marxisti care au adus comunismul in Romania. Dar ascultand-o pe Sanda povestindu-si incredibila viata, cu o voce adancita si calma, mi-am simtit rautatea imblanzita.
M-am linistit in fata femeii marunte care umple cluburile din New-York cu melodiile Mariei Tanase si cele ale vechilor lautari. Istoria i-a dat viata peste cap de multe ori: cand a parasit Romania, cand a ajuns star-rock, cand a fost arestata, cand a emigrat din nou. Si in toata aceasta valtoare nebuneasca, punctul fix al Sandei Weigl a fost muzica romaneasca.
Vlad Mixich: Stiti cine este prim-ministru in Romania?
Sanda Weigl: Basescu?
V.M.: Nu. Mai incercati?
Sanda Weigl: Nu, nu. Primul-ministru? Habar n-am.
“Mi-am pastrat limba pentru ca am cantat tot timpul in romaneste”
V.M.: Nu va intereseaza politica?
Sanda Weigl: Ma intereseaza dar nu ma mai descurc in Romania. Nu mai inteleg ce se intampla acolo cu partidele si cine e cu cine. Am incercat sa inteleg dar pentru ca… aaa… cum se spune?
V.M.: ….
Sanda Weigl: Trebuie sa intelegeti ca romana mea…
V.M.: E excelenta!
Sanda Weigl: …e limba unei fete de 13 ani. Am avut 13 ani cand am plecat de acolo.
V.M.: Cat de des vorbiti romaneste?
Sanda Weigl: Vorbesc cu romanii de aici pe care-i cunosc si cu mama.
V.M.: Dar nu aveti accent deloc.
Sanda Weigl: Eu mi-am pastrat limba pentru ca am cantat tot timpul in romaneste. Numai asa am reusit. De fapt eu nu am mai avut cu cine vorbi: sotul meu e neamt, din pacatele pe fetele mele nu le-am invatat romana si ele sunt foarte suparate pe mine din cauza asta. Dar atunci traiam in Germania si sotul meu vorbea nemteste si m-am gandit “cum sa vorbesc eu romaneste cu fetele mele?”. Dar am gresit, trebuia sa o fac.
V.M.: Cand ati fost ultima oara in Romania?
Sanda Weigl: In 2007. Am fost la Timisoara, la Sibiu, la Cluj. La Bucuresti am avut niste sponsori si dintr-odata mi s-a spus acolo ca unul dintre sponsori este domnul…Mir-cea Geo-ana? E corect cum am spus, da? Eu nu stiam cine e. Am un verisor in Romania pe care-l iubesc foarte mult si trebuia sa cinez impreuna cu el si cu mama mea. Dar producatoarea mi-a spus ca asta, Geoana, vrea sa se intalneasca cu mine. Mama, care traieste la Berlin, nu stia nici ea cine e Geoana si a spus de ce sa nu cinam cu totii? L-am sunat pe varul meu si el mi-a raspuns categoric “Nu! In niciun caz nu vreau!”. Si m-am speriat si l-am intrebat: ”Dar cine e asta? De ce nu vrei?”. Dar verisorul meu, care a fost plecat multi ani din Romania unde are acum un birou de arhitectura foarte mare, nu vrea sa aiba nimic de-a face cu politica. Deci cine e primul-ministru?
V.M.: Emil Boc.
Sanda Weigl: Buc?
V.M.: Boc.
Sanda Weigl: B-O-C?
V.M.: Da.
Sanda Weigl: N-am auzit niciodata numele asta. Primul-ministru? Habar n-aveam.
V.M.: Da. E important.
Sanda Weigl: Si de ce e important?
V.M.: E primul-ministru. In Romania primul-ministru e important.
Sanda Weigl: Asa e.
V.M.: Am citit undeva ca ati fi castigat in Romania un concurs pentru copii la TVR.
Sanda Weigl: Aaa, nu… Uite asa se creeaza legendele. Am castigat o multime de concursuri dar in Germania, nu in Romania. In Romania nu as fi putut castiga concursuri pentru ca parintii mei erau deja… Nu mai aveau voie sa faca nimic.