Eliberarea creatiei de autorul ei si, deci, de tirania proprietatii, naste o multime de probleme care pun in discutie fezabilitatea planului si a metodelor de control asupra deviantelor care apar atunci cand prea multa libertate e pusa la indemana maselor. Cum mai poate fi recompensata originalitatea si cat de realista e ‘arta libera’? Ce se intampla daca remixatorii vand mai departe produsul, castigand din ideile altora? Unde e limita, pana la urma, intre copiere si furt intelectual si cum poate fi pus in practica libertarianismul sustinut cu atata inversunare de opozantii principiului de proprietate asupra ideilor? La un capat al extremei asemenea proprietate implica, pana la urma, incalcarea altor drepturi la proprietate intelectuala. Unul din cei care argumenteaza cel mai convingator ca sistemul de drepturi la proprietate implica, pana la urma, incalcarea altor drepturi la proprietate intelectuala, e Stephen Kinsella, avocat american si libertarian convins. Sub forma patentelor si a copyright-ului (adica a dreptului autorului de a-si copia el singur propria creatie), proprietatea intelectuala nu se justifica si legitimitatea ei nu trebuie considerate drept implicita, pentru ca –in fond – ea nu e altceva decat institutionalizarea fortei asupra unor obiecte intangibile sau pattern-uri. A detine identitatea unei creatii de orice fel inseamna, spune Kinsella, a detine dreptul la proprietate asupra pattern-ului pe care il folosesc si altii si a gestiona, astfel, cum ar trebui sa foloseasca ceilalti inovatia ta. Intorcandu-se la originea principiului, Kinsella ofera exemplul primului om care a inventat o casa si care ar fi avut – potrivit sustinatorilor proprietatii intelectuale – dreptul de a pune stapanire pe ideea de a construi case. Inovatorul devine proprietar partial asupra creatiei tangibile (casele altora) pentru ca el a venit cu ideea. Insa n-ar trebui sa existe niciun motiv pentru care simpla idee ar da dreptul inovatorului de a fi chiar si partial proprietar asupra ceea ce altii detin deja. Principiile acestui drept sunt pur si simplu arbitrare si incorecte.

De partea cealalta, insa, cum ar putea fi negat dreptul indivizilor creatori de a profita de pe urma originalitatii lor? O forma de protectie, fie si partiala, ar face dreptate artistilor de orice fel, in special pentru a preveni abuzurile celor care fac din piraterie o sursa importanta de venit. O balanta intre cele doua extreme ar fi cel mai la indemana raspuns, insa o astfel de solutie nu deloc lesne de pus in practica. The Pirate Party, Electronic Frontier Foundation, Creative Commons, General Public License sunt doar cateva din formele prin care domeniul public poate fi restabilit prin trasarea unor noi granite intre ce ar putea ramane privat si ce trebuie sa devina public. Simplul fapt ca astfel de miscari s-au intenstificat in ultimii ani atrag atentia asupra unei adevarate revolutii in mentalitatea ‘ownership’-ului. Una care isi propune sa invete noile generatii ca piratarea nu e un furt, ci o necesitate. Aceea de a te bucura liber de schimbul de idei pe care tu insuti le poti duce mai departe. Aceea care face din spusele lui Jarmusch o norma implicita: “Nothing is original. Steal from anywhere that resonates with inspiration or fuels your imagination…And don’t bother concealing your thievery—celebrate it if you feel like it. In any case, always remember what Jean-Luc Godard said: «It’s not where you take things from—it’s where you take them to»”

(desenul ii apartine lui Patri Friedman)

Posted By: MeriDoric

Voi enumera in continuare cateva reguli, ale caror respectare asigura intr-o buna masura o buna comunicare. Comunicarea va fi inteleasa aici in sensul sau functional, ca si act de transmitere a unui mesaj intre doua persoane.

1. Evalueaza contextul comunicarii

Unele conversatii esueaza pur si simplu pentru ca au loc in contextul nepotrivit (de loc sau de timp). Prin urmare, emitentul trebuie sa evalueze contextul inainte de a declansa actul comunicarii in sine. Aceasta evaluare se poate face prin identificarea raspunsului la urmatoarele intrebari:

• este ascultatorul preocupat cu altceva ? Are acesta starea de spirit necesara pentru o comunicare eficienta?
• sunt prezente multe elemente de distragerea a atentiei ?
• este suficient timp pentru a finaliza povestea fara ca participantii sa se simta sub presiunea timpului ?

2. Capteaza-i atentia

Un bun comunicator stie cat de important este ca receptorul sa fie implicat activ in actul comunicarii. In cadrul oricarui act de comunicare au loc simultan de fapt 3 dialoguri: dialogul propriuzis dintre cele doua persoane si cel interior, adesea nerostit, purtat de fiecare din participanti. Tendinta naturala umana este de a directiona atentia spre propriile ganduri, spre “interior”, prin urmare redirectionarea acesteia spre stimulii din exteriorul propriei persoane necesita un efort suplimentar, nu doar din partea emitentului, ci si a receptorului.

Emitentul va acorda atentie in primul rand propriului limbaj non-verbal, adecvandu-l situatiei de comunicare: pozitia corpului, contactul vizual, tonul si ritmul vocii etc.

Modul in care povestitorul incepe conversatia este de asemenea important. Un bun comunicator stie ca daca receptorul va investi atentie in conversatie, trebuie ca acestuia sa i se ofere ceva in schimb. Unul din felurile in care acest lucru poate fi obtinut este sa ii arate ascultatorului cat de mult pret pune pe opinia acestuia:

“Doresc foarte mult sa aflu opinia ta despre…”

O alta modalitate este prezentarea beneficiului pe care il poate obtine in urma conversatiei:

“Daca rezolvam acum aceasta situatie, nu te voi mai deranja cu ea in viitor…”

Dramatismul poate fi de ajutor in unele situatii:

“Nu ai sa ghicesti niciodata ce mi s-a intamplat…”

Una din cele mai usoare modalitati de a pierde atentia celuilalt este sa vorbesti prea mult timp, fara a-i acorda timp sa respire, sa intervina, sa ofere feedback. Atentia lui va fi la capacitate maxima doar pentru cateva minute, prin urmare este important ca emitentul sa isi imparta actul comunicarii mesajului in parti care sa se suprapuna pe perioadele de atentie maxima a receptorului.

3. Asigura-te ca transmiti mesajul care vrei sa fie inteles

Cand comunici in cadrul unui dialog, cealalta persoana va incerca permanent sa decodifice mesajul, sa inteleaga ce vrei sa ii transmiti. Daca destinatarul mesajului are probleme in a-l intelege, apare riscul ca atentia acestuia sa se disipeze, in lipsa energiei necesare sustinerii acesteia, iar mesajul sa fie prost inteles sau sa nu fie inteles deloc.

Doua din cele mai usoare modalitati de a usura sarcina celuilalt de intelegere a mesajului transmis sunt oferirea unei introduceri (“titlu”) si sublinierea.

I. Introducerea

Ziarele si revistele folosesc titlurile pentru a oferi cititorului o idee despre continutul articolului pe care il preced. Povestitorul va face acelasi lucru, in conditiile in care are o imagine   de ansamblu clara asupra a ceea ce doreste sa transmita.

“Vreau sa discutam despre opinia mea referitoare la planul pe care mi l-ai prezentat. Sunt cateva puncte care mi-au atras atentia, insa pe ansamblu sunt multumit de el”

Folosind o introducere, ascultatorul va avea un indiciu despre mesajul ce urmeaza a fi transmis. Este la fel ca atunci cand folosim imaginea originala cand incercam sa refacem un puzzle.

II. Sublinierea

De multe ori intr-o conversatie se intampla ca mesajul ce se doreste sa fie transmis devine mai clar pentru emitentul acestuia pe parcursul comunicarii si nu de la inceputul acesteia. Cand “pica fisa”, ideal este ca acest lucru sa fie transmis explicit ascultatorului:

“Ceea ce vreau sa iti spun de fapt este ca abia astept excursia noastra, insa sunt ingrijorat in privinta costurilor.”

“M-am gandit mai bine si cred ca principala problema este modul in care isi alege prietenii”.

4. Explicarea contextului

Inainte de transmiterea propriuzisa a mesajului, emitatorul trebuie sa ofere informatii de baza privind contextul derularii acestuia, daca ascultatorul nu le cunoaste. Acest lucru poate fi obtinut oferind, acolo unde este cazul, raspunsuri intrebarilor de baza: unde (se petrece actiunea), cine (participa la actiune), cand (se petrece actiunea), ce (se petrece).

Scopul este, la fel ca si la punctul 3.I oferirea unui sprijin interlocutorului pentru a decoda corect mesajul.

5. Fill in the picture

Una din cele mai importante abilitati ale mintii umane este de a umple golurile informationale; daca emitatorul nu ofera suficiente informatii, mintea umana inevitabil le va inlocui si de multe ori aceasta poate duce la interpretari gresite ale mesajului transmis, cauzate de presupuneri eronate.

Pentru a evita acest lucru, este important sa oferi urmatoarele informatii:

• fundalul: informatii de baza pentru intelegerea mesajului (vezi punctul precedent)
• versiunea proprie: ceea ce (nu) ai facut /spus
• versiunea celorlalti: ceea ce altii (nu) au facut / spus
• ganduri si sentimente: referitoare la oricare din datele de mai sus

Iata un exemplu de conversatie in care lipsesc fundalul si propria versiune:

“Versiunea celorlalti: Andrei s-a intors ieri si s-a enervat teribil. A inceput sa tipe la mine ca apartamentul arata oribil si apoi mi-a spus ca nu isi va plati partea sa de chirie.

Ganduri si sentimente: Nu avea dreptul sa se poarte asa si m-am simtit jignit de comportamentul sau.”

Acum si versiunea cu toate elementele incluse:

“Fundalul: Andrei, persoana cu care impart apartamentul in chirie, a fost de acord sa dau o petrecere cat a lipsit din localitate, cu conditia sa fac curatenie dupa”

Versiunea proprie: Din pacate, am fost sa imi vizitez parintii in weekend, asa ca nu am mai avut timp sa fac curatenie in apartament.

Versiunea celorlalti: Andrei s-a intors ieri si s-a enervat teribil. A inceput sa tipe la mine ca apartamentul arata oribil si apoi mi-a spus ca nu isi va plati partea sa de chirie.

Ganduri si sentimente: Nu avea dreptul sa se poarte asa si m-am simtit jignit de comportamentul sau.”

Relatarea capata un cu totul alt inteles cand toate elementele descrise mai sus sunt prezente. In prima versiune, “povestitorul” pare a fi victima comportamentului lui Andrei, in timp ce in a doua versiune comportamentul acestuia devine justificat, in lumina noilor informatii.

6. Da viata povestii

O comunicare ce creaza imagini in mintea receptorului are un impact mult mai mare si este mai usor de impartasit ulterior.

Imagineaza-ti o cladire. Este destul de dificil, deoarece termenul “cladire”, de sinestatator, este mult prea general. Acum imagineaza-ti o coliba din lemn, la tara, inconjurata de pajiste, cativa copaci, in bataia soarelui. Deja imaginea ti se formeaza in minte, deoarece descrierea este mult mai specifica.

Daca povestesti o intamplare, transpune-te in poveste si vorbeste ca si cum ai retrai-o. Imbogateste descrierea cu imagini, sunete, sentimente, asa cum acestea erau in acel moment, iar comunicarea va fi mai “plina de viata”. Ofera informatii cat mai putin vagi si evita stereotipurile in descrierea elementelor de fundal,  a versiunii proprii si a celorlalti, a gandurilor si sentimentelor.

7. Urmareste indiciile

Orice comedian stie ca publicul sau reprezinta cea mai buna sursa de informatii cu privire la calitate reprezentatiei. Acesta va cauta indicii in public pentru a-si raspunde la intrebari cum ar fi “Trebuie sa vorbesc mai tare/incet, mai repede/lent? Trebuie sa incerc o gluma noua acum sau pot sa mai astept?”.

Un bun comunicator va cauta permanent indicii la ascultator cu privire la calitatea actului comunicarii, iar cea mai buna sursa de astfel de indicii o reprezinta limbajul nonverbal al acestuia. O alta sursa foarte buna de informatii este descrisa la pct. 8.

8.Solicita feedback

Cum poti fi sigur ca mesajul tau a fost corect inteles ? Doar daca celalalt iti spune ceva din care reiese sigur ca a inteles corect mesajul.

Prin urmare, pentru a putea confirma buna intelegere a mesajului de catre receptor, pur si simplu intreaba-l. Atentie insa la modul in care este formulata cererea de feedback si frecventa acesteia – riscul este ca receptorul sa creada ca ii subestimezi capacitate de intelegere. Din acest motiv, ideal este sa rezervi momentul solicitarii de feedback pentru punctele cheie, pentru ideile principale ale comunicarii.

Referitor la modul de solicitare, un exemplu de varianta este: “Are sens pentru tine ce iti spun ? Cum vezi tu problema ?”. Daca din feedback-ul persoanei reiese ca nu a inteles corect mesajul, atunci tocmai ti-ai acordat o ocazie de a relua transmiterea acestuia.

Intelegerea corecta a mesajului este facilitata si de sumarizarea ideilor in anumite puncte ale conversatiei. Multe din conversatiile noatre sunt despre ajungerea la un acord, iar formarea deprinderii de sumarizare a ideilor, a obiectului acordului, asigura de multe ori eliminarea neintelegerilor.

***

Asa cum se intampla cu orice categorisire, orice reguli sau sfaturi, nici cele enumerate mai sus nu sunt batute in cuie. Vei intalni situatii cand se impune respectarea unora si ignorarea altora, insa regula cea mai importanta (aceasta e exceptia pe care o bat in cuie) este sa dispui de abilitatea de a jongla cu ele in functie de fiecare context de comunicare.

Posted By: Cosmin Bolohan

Do people change at all?

Sincer, cred ca fundamental NU, cred ca se imbraca cu hainute din ce in ce mai scumpe, vorbesc din ce in ce mai educat,invata sa ascunda dupa “socialy accepted” ,asta nu e schimbare, e adaptare, este cameleonism… defapt Oamenii devin constienti.

Toti avem in tendinta sa sustinem, “sunt un om schimbat” “ma voi schimba” “am crescut nu mai sunt acelasi eu de acum ceva timp”, nimic mai gresit decat aceasta afirmatie, nu suntem altii, nici nu putem fi, nici nu ar trebui sa tindem spre acest scop (explic mai incolo de ce) suntem mai constienti, din ce in ce mai constienti de pozitia in societate, de valoarea proprie de valoarea competitiei, invatam lucruri, ne imbracam cu ele si crestem, exponential, iar viteza acestui process de evolutie este dat de permeabilitatea, deschiderea catre procesul de invatare

A te schimba inseamna defapt a fugi de tine, a renunta la cine esti tu si a incerca sa devii un tablou pentru cei care te privesc, tu, nu ai cum sa fii altfel, esti acelasi om cu aceleasi abilitati cu mult mai multe cunostinte intr-un domeniu sau altul dar basicly esti acelasi.

Defapt oamenii nu se schimba, schimba pozitia din care privesc lucrurile, si acest lucru se intampla contextual, diverse conjuncturi produc diverse modalitati de a aborda un subiect, e atat de natural incat nici nu mai dam atentie acestui fapt, insa in mod normal din societate invatam sa ne axam pe dezvoltarea unei singure perspective, unui singur unghi din care percepem lumea, imbogatim acel unghi cu experiente de viata, filtram stimulii si canalele de invatare exterioare in asa fel incat sa absorbim informatii doar din aria respectiva, si asa devenim din ce in ce mai educati pea cea directie, mai apreciati, pozitia se concretizeaza, intervine aroganta, respingerea constienta a oricarei pareri care nu converge perceptiei noastre, fapt care duce inevitabil la un blocaj in evolutie.

Acesta este mecanismul care creaza cea mai perfida bariera subconstienta in fata evolutiei.Autosuficienta.

Nu poti exista de unul singur cand esti nisat, ai nevoie de input din exterior, de o echipa inchegata pe care sa te poti baza, dar acest lucru devine imposibil in momentul in care te consideri autosuficient, sunt doua notiuni care se anuleaza reciproc. Autosuficienta si echipa nu pot exista in tandem in acelasi loc decat fortat.

Ascundem in spatele “m-am schimbat” blocajul evolutiv,bazam aceasta afirmatie pe “schimbari” superficiale, schimbari de forma nu de fond, fiind preocupati cu alimentarea arogantei si satisfacerea complexului “GOD”, dinamica perspectivei dispare in spatele pragmatismului de moment, lucrurile care aduc satisfactie acum, viziunea pe termen lung o pierdem sau o amanam indefinit, apeland la motive care sa justifice aceasta amanare perpetua.

Pericolul cel mai mare care poate exista pentru un individ este lipsa dialogului interior, lipsa obiectivelor, “voia sortii” ca si viziune.

Adevarata arta de a trai consta in concretizarea unei pozitii, identificarea personala in raport cu mediul inconjurator, dar pastrarea abilitatii de a privi lucrurile cat mai diferit, din cat mai multe “unghiuri”.

“Moartea ratiunii naste monstri”

Posted By: SignOff

http://artistiromani.wordpress.com/2008/07/23/colectionara-de-colectii-anca-benera/
In cadrul Bienalei Internationale de Arta Contemporana – Periferic 5 (Iasi, 2001) ori in proiectul “480 minute” din Baia Turceasca –unde nu mai exista apa de 60 ani, Anca povestea într-o interventie site-specific, prin silicon, despre apa artificiala, despre timpul vizual inghetat, suspendat. Sunetul intervine aici ca picurare, ritm, din nou artificial, dat de metronom.
Esenta, miezul tare al proiectelor Ancai Benera, tine in mod surprinzator chiar de invelisul, carcasa lor: similitudini vizuale ce starnesc; suprafata care contrazice.

Despre „colectia de colectionari“ – inceputa in 2005, in timpul rezidentei la Kulturkontakt, in Viena – Anca spune ca este un work in progress permanent: „E un subiect care nu se termină niciodata. Şi, ce-mi place cel mai mult, nu ştii niciodată peste cine dai. Nu cred ca o sa ma opresc vreodata“.

Posted By: Crina

Pana acum, personal “am adunat” o serie de mentori. Cum au ajuns ei sa ma influenteze? Probabil ca il pot asocia pe fiecare cu o decizie pe care am luat-o in viata, inclusiv in cea personala, de o alegere constienta de a face intr-un anumit fel sau de a ma dezvolta intr-o anumita directie.

Cred ca cea mai evidenta calitate la un mentor este EMPATIA, capacitatea de a se conecta la ceilalti, de a-i intelege, de a le simti temerile, dar si curajul si forta interioara, atunci cand nu si le cunosc. Mentorii investesc timp, cunoastere si rabdare doar in aceia in care se regasesc.

Mentorii sunt cei care te invata lucruri, cei care te modeleaza asa cum se joaca copiii cu plastilina, iti traseaza o conduita morala si profesionala. Iti lanseaza provocari, te incurajeaza sa te autodepasesti si te sprijina atunci cand te indoiesti de tine. In plus, te incurajeaza sa tintesti sus cu forta omului care stie ca nu exista alte bariere, decat acelea pe care ni le ridicam singuri.

Nu stii cum sa recunosti un mentor? Uita-te bine in jur si spune-mi daca vezi macar o persoana care:

• are aptitudini si expertize pe care tu le admiri si pe care ai dori sa ti le perfectionezi;
• se bucura de apreciere si de recunoastere profesionala;
• descopera si incurajeaza la tine calitati pe care altii nu banuiau ca le ai;
• te critica, dar o face intr-o maniera constructiva;
• se afla deja in functia pe care tu doar o visezi.

Posted By: RedBull

Aseara am vazut la ca fiica-mea (Theodora – 13 ani) citea Mircea Cartarescu – “Pururi tanar, invaluit in pixeli”. Atunci mi-a revenit in minte o dilema mai veche.

Democratia este un distrugator de sisteme de valori? Este un producator de subcultura?

Avem emisiuni cu si despre prostituate ajunse la nivel de formatori de opinie, avem manelisti aspiranti la titlu de Euromanelisti, scandaluri asa zis mondene ale unor dive de carton, fotbalisti sau mai rau, proprietari de cluburi ajunsi filozofi “practicieni”, politicieni care isi motiveaza lipsa de educatie prin faptul ca ziaristii ii grabesc sa raspunda.Ce mai avem? Avem un sistem de vot al “majoritatii” care se supune majoritatii. Majoritatea are educatia necesara alegerii dintre doua alternative rele oricum, a celei mai putin rele?

Mi-aduc aminte de Deep Purple, Pink Floyd, Metallica, Van Hallen, Dire Straits, AC/DC, si avand discutii interminabile intr-un cerc mai mult sau mai putin inchis de 30-40 de colegi. Atunci, s-au format, s-au slefuit, intr-o forma sau alta niste bune caractere.

Par ca duc dorul dictaturii? In nici un caz. Urasc dictatura sub orice forma, dar acum urasc dictatura subculturii sub umbrela democratiei, redusa la nivel de audienta si ROI in advertising.

O urmaresc pe Theodora cu caldura, ascultand Metallica, Within Temptation, AC/DC dar, ce-i lipseste? Ii lipseste acel mediu de “slefuit” caractere, socializarea si cei 30-40 de colegi cu care schimbam idei.

Traim intr-un secol al singuratatii si socializarii on-line. Nu ne mai place sa ne intalnim fata in fata, din comoditate, din lipsa de timp. De aceea, ideea lui RedOver, cu acest mediu propice schimbului de idei online, mi se pare salutara si imi ofera solutia la problema pe care m-a macinat in ultima saptamana.

Democratia “omoara” sistemele de valori? Nu, deloc. Ba dimpotriva. Ne face mult mai responsabili, oferandu-ne toate alternativele, bune sau rele. Ramane la latitudinea noastra sa ne alegem drumul. Eu l-am ales. Orice loc in care ideile au valoare, in care oamenii sunt valorizati devine un “incubator” al unor sisteme de valori.

Sunt incantat ca Theodora citeste Cartarescu. Nu am sa-i spun inca. O las sa mai aleaga…

Posted By: Cristian

Daca nu v-ati exprimat pana acum, va incurajez printr-o provocare: de azi voi premia cele mai interesante scrieri ale voastre. Oricine e invitat sa trimita un articol pe blogul meu despre orice ii trece prin cap (si e publicabil aici). Vreau sa cunosc cat mai multe persoane dornice sa-si puna in aplicare calitatile, de multe ori invizibile din cauza unei emotii generate de propria voastra personalitate.

You don’t even have to limit yourselves to one language. Speak in the language you can understand. Speak poetry if you can. Or fantasy. Or essay. Speak about innovations, branding or your annoyances. Connect yourselves to the world.

Premiul meu este o carte pentru articolul care starneste cel mai mult interes printre voi. Incepand de astazi si pana vinerea viitoare (29 ianuarie) astept articolele voastre la adresa red.over@yahoo.com. Imi rezerv dreptul de a publica articolele decente care exprima o idee sau o opinie pertinenta si va respect dreptul de a ramane anonimi daca doriti.

Let’s connect ourselves to the world…!